Trăsătura viziunii feminine

Trăsăturile viziunii în viața sălbatică. Meniu de navigare

Centrul de Gravitate: Cosmosul spiritul În al doilea rând, sarcina de dezvoltare care caracterizează fiecare etapă are o dimensiune orientată spre natură, precum și o dimensiune mai familiară occidentalilor orientată spre cultură.

Dezvoltarea umană sănătoasă are nevoie de un echilibru constant al influențelor și al cererilor care vin atât din partea naturii, cât și din partea culturii. Spre exemplu, în copilăria de mijloc, sarcina legată de natură este aceea de a învăța farmecul lumii naturale prin imersiunea experimentală în natură, în timp ce sarcina legată de cultură este aceea de a învăța practicile sociale, valorile, cunoștințele, istoria, mitologia și cosmologia familiei și a culturii noastre.

trăsăturile viziunii în viața sălbatică

În orice caz, în societatea dezvoltării industriale am minimizat, am suprimat sau am ignorat de-a dreptul sarcina legată de natură, secole de-a rândul, pe parcursul primelor trei etape ale dezvoltării umane, începând din copilărie și până în adolescența timpurie. Acest lucru duce la o adolescență atât de desincronizată cu natura, încât majoritatea oamenilor nu reușesc niciodată să se maturizeze. Prin suprimarea dimensiunii naturii din dezvoltarea umană prin intermediul sistemelor de educație, valorilor sociale, divertismentului, vocațiilor și hobby-urilor care eclipsează natura, felului în care arată orașul și suburbiile, practicilor medicale și psihologice denaturate și prin alte mijloacesocietatea dezvoltării industriale duce la apariția unor cetățeni imaturi, incapabili să-și imagineze viața dincolo de consumerism și de locurile de muncă îngrăditoare ale sufletului.

Această neglijare a naturii noastre umane reprezintă un și mai mare impediment în calea maturizării personale decât pierderea riturilor de trecere specifică lumii moderne, ceea ce a dus la tragedia la care asistăm astăzi: Majoritatea oamenilor sunt departe de individualitatea lor vitală — de sufletele lor — iar umanitatea ca întreg este, în general, departe de lumea naturală care ne-a făcut să evoluăm și care trăsăturile viziunii în viața sălbatică susținut.

Sufletul a fost redus la o fantezie spirituală specifică filosofiei new-age sau la o un obiect de lucru al misionarilor, iar natura a fost văzută, în cel mai bun caz, ca o carte poștală sau un fundal de vacanță sau, cel mai adesea, ca un magazin de materiale sau un depozit pentru deșeuri.

Prea multora dintre noi le lipsește intimitatea cu lumea naturală și cu sufletele proprii și, prin urmare, producem daune incomensurabile amândurora… Joanna Macy și Molly Young Brown afirmă că Marea Schimbare se petrece simultan în trei domenii sau dimensiuni trăsăturile viziunii în viața sălbatică se susțin reciproc și sunt în mod egal necesare. Ea consideră că această mutație în conștiința umană poate izvorî din durerea pe care atât de mulți dintre noi o resimțim pentru o lume jefuită; din noua noastră înțelegere a ecologiei, fizicii, eco-psihologiei și a altor domenii care ne spun ce înseamnă să fii uman pe o planetă animată; și din felul profund în care îmbrățișăm tradițiile mistice ale popoarelor indigene și occidentale.

Roata vieții oferă un mijloc de a susține și de a accelera această mutație fundamentală a perspectivei asupra lumii și a valorilor; aceasta pune la dispoziție o serie de linii directoare pentru actualizarea potențialului nostru uman mai înalt… Prin acest lucru nu înțeleg ceva neplauzibil sau fantezist. Fac referire doar la ce înseamnă de fapt să ne maturizăm. Mai degrabă decât să fim extra-umani sau supra-umani, suntem chemați să devenim pe deplin umani.

Trebuie să ne maturizăm, devenind oameni care sunt, în primul rând, cetățeni ai Pământului și rezidenți ai universului, iar identitatea noastră și valorile fundamentale trebuie să fie remodelate în mod corespunzător. Acest tip de maturizare implică un salt considerabil dincolo trăsăturile viziunii în viața sălbatică etapa de dezvoltare în care trăiesc majoritatea oamenilor de astăzi. Și, totuși, trebuie să începem acum să creăm omul viitor.

Prin urmare, chestiunea dezvoltării umane individuale este esențială. Cum putem crește pe deplin astfel încât o identitate ecocentrică să devină regula și nu excepția?

Natură - Wikipedia

Cum putem făuri cetățeni cu o viziune ecologică globală? Roata spune o poveste în opt acte: povestea devenirii pe deplin uman; aceasta oferă o hartă pentru a ajunge la o atare destinație. În primul rând, roata este un model al modului în care dezvoltarea umană s-ar putea desfășura într-o societate modernă, bazată pe suflet, care susține viața — o societate ipotetică — și al modului în trăsăturile viziunii în viața sălbatică dezvoltarea umană ar putea să se desfășoare sau se desfășoară chiar acum în societatea egocentrică existentă, atunci când beneficiem de destul de multă susținere din partea părinților, profesorilor, familiei extinse, școlilor, organizațiilor religioase și programelor sociale care pun în centru sufletul.

Roata este ecocentrică deoarece modelează dezvoltarea umană individuală din perspectiva ciclurilor, ritmurilor și modelelor naturii… Roata este, de asemenea, orientată către suflet, în două moduri.

În primul rând, ea ne arată cum poate ghida sufletul dezvoltarea noastră individuală. În al doilea rând, aceasta prezintă principalul obiectiv al maturizării, care este descoperirea conștientă și asumarea sufletelor noastre.

Trăsătura viziunii feminine. Ce spune chipul: putem citi caracterul unui om după trăsăturile feţei?

Ea ar putea fi numită de asemenea Roata Dezvoltării orientate către suflet. Având în vedere că sufletul uman este însuși miezul naturii umane, putem observa că, atunci când ne lăsăm ghidați de suflet, suntem de fapt ghidați de natură.

Atât sufletul, cât și măreața natură ne ghidează trăsăturile viziunii în viața sălbatică dezvoltarea noastră individuală, fie că solicităm sau nu această călăuzire.

trăsăturile viziunii în viața sălbatică

Dar, dacă știm cum să ascultăm, putem avea mult mai multe beneficii. A trăi într-o cultură adolescentină nu ne împiedică să ne dezvoltăm în armonie cu sufletul.

Ajutorul dat de natură și de suflet este disponibil întotdeauna și pretutindeni. În societatea noastră, marea majoritate a oamenilor se dezvoltă în armonie cu propriul suflet, în ciuda obstacolelor culturale.

Sufletul ne vine în ajutor ca un prieten loial, prin vise, emoții profunde, iubire, vocea care este vederea unui leopard a călăuzei, sincronizare, revelații, intuiții și viziuni și, uneori, prin boală, coșmaruri și teroare.

Natura, la rândul său, ne ajută să ne împlinim personal în cazul în care avem orice fel de expunere, cât de mică, la aceasta prin spontaneitatea sa, prin frumusețea, puterea și reflecția pe care ne-o oferă, prin varietatea sa copleșitoare de specii și habitate, dar și prin intermediul vântului, al Lunii, al Soarelui, al stelelor și al galaxiilor.

Cele opt stagii de dezvoltare formează împreună o singură poveste, povestea unei împliniri profunde și totuși pe deplin umane.

trăsăturile viziunii în viața sălbatică

Povestea pe care o spune Roata este foarte diferită de cea pe care o trăiesc majoritatea oamenilor din ziua de azi… Puterea lui Aici Tradițiile înțelepciunii din lumea întreagă ne spun că nu există binecuvântare miopie și mare decât aceea de a trăi viața sufletului, care este sursa împliniri personale celei mai profunde și a celui mai mare serviciu pe care îl poți face pentru ceilalți.

Pentru asta ne-am născut. Este vorba despre acel locus de putere personală autentică — nu puterea pe care o poți exercita asupra oamenilor și lucrurilor, ci, mai degrabă, puterea parteneriatului cu ceilalți, puterea de a co-crea viața și de a coopera cu un univers aflat într-o continuă evoluție.

Înainte de a ne afla locul potrivit, suntem, într-un anumit fel, pierduți. Avem un destin particular, dar nu știm care este acesta. E ca și cum am fi pierduți într-o pădure, după cum putem descoperi în imaginea evocată de poetul David Wagoner la începutul acestui capitol.

Putem începe prin a ne aprofunda relația cu sufletul în același fel în care poetul ne îndeamnă să comunicăm cu pădurea. Niciuna dintre ființele non-umane din pădure — sau din lume, în general — nu sunt pierdute.

Fiecare se află în locul său specific și fiecare știe că orice loc din pădure este un loc unic. Aceste ființe fac ceva ce noi încă nu știm să facem. Putem fi trăsăturile viziunii în viața sălbatică lor.

Pădurea, lumea știu unde suntem, și cine suntem. Trebuie să le lăsăm să ne găsească. Dacă nu ne cunoaștem sufletul în mod conștient, nu am învățat încă puterea pe care o are locul — puterea lui Aici.

Pentru a obține această putere, ceea ce reprezintă de altfel scopul nostru în prima parte a Roții vieții, trebuie să cunoaștem mai întâi în profunzime locul din viață pe care îl ocupăm deja.

VIZIUNI ECO-CENTRICE: Omul sălbatic – de Bill Plotkin

Acest loc include relațiile și rolurile pe care le avem atât în societate, cât și în natură. Acesta este locul în care ne pierdem, în care ne dăm seama că ne aflăm și în care, în cele din urmă, ne putem găsi. A locui într-un un loc particular înseamnă a avea potențialul de a face asta și a observa lucrurile specifice pe care o persoană le poate realiza și observa în locul cu pricina. Această cunoaștere cu privire la locuirea unui spațiu ne va ajuta să ajungem în alte locuri ale vieții putem realiza acest lucru prin schimbarea relațiilor și a rolurilor și să reușim să cunoaștem ce înseamnă să locuim în respectivele locuri.

Vom descoperi că anumite locuri sunt percepute ca fiind locurile care ni se potrivesc, fiind mai aproape de locul nostru ultim.

Trăsătura viziunii feminine

Printr-o atare dezvoltare a sensibilității cu privire la un anumit loc, putem să ne apropiem, treptat, de locul ultim care ne este hărăzit… Sufletul este adevărata casă. În momentul în care ajungem în cele din urmă în această nișă psiho-ecologică, ne simțim pe deplin disponibili și prezenți în lume; nu ne mai simțim pierduți. Acest loc special ne este profund familiar, mai mult decât ne-a fost sau ne-ar putea fi orice loc geografic sau orice locuință.

Știm imediat că acest loc este sursa, esența apartenenței noastre reale.

VIZIUNI ECO-CENTRICE: Omul sălbatic – de Bill Plotkin – Dreams for life

Aceasta este identitatea pe care nimeni nu ne-ar putea-o lua. A locui în acest loc nu depinde de permisiunea, aprobarea sau prezența unei alte persoane. Locuirea aceasta nu ne impune să avem o anumită meserie — sau să nu avem nicio meserie. Nu putem fi nici angajați nici concediați dintr-un atare loc. A acționa din acest loc ne pune în armonie cu puterile personale cele mai sigure puterile sufletului : puterea de a proteja, de a transforma, de a crea; puterea de a fi prezent și de a te mira.

Am ajuns, într-un final, în propriul nostru centru. Atât timp cât rămânem Aici, oriunde am merge, din punct de vedere geografic sau social, ne vom simți ca acasă. Orice loc va deveni un Aici.